Intelepciunea si-a zidit ea casa
Si a taiat toti stilpii Ei vestiti
A intins ospatul asezindu-si masa
Si a strigat: copiii mei veniti!

Veniti sa va invat intelepciune
Caci eu sunt mesterul ce a zidit
Intreg pamintul ce e creieatiune
Cu Tatal Dumnezeu eu am zidit

Se lauda omenirea cu inventii
Inteligenta artificiala de gindit
Dar nu cunosc ca este testamentul
Care din ceruri a fost daruit

Caci din vecie este scris in carte
Ce-i cu imagini vii cum vezi in filme
Ca-n video Eu le-am trasat aparte
Si le-am descoperit asa in lume

Sta scris in cartile de aducere amine
Exact asa cum omul marginit
A infaptuit si a lucrat in lume
Mai mult e chiar si cum el a gindit

Mai mult ca fizica in dezvoltare
Care-n pelicula de film a alipit
Imagine dupa imagine si fiecare
Dezvolta continut asa a intocmit

Acum cu video si noi codaje
Ce omenire-n informatica le face
Aceste sunt dor ceva ambalaje
Neinsemnete din ce-i infinit

Descoperind prin multa cercetare
Ceva putin ce Tatal a permis
Sa fie inteleasa a Sa lucrare
Enorma mult mai mare-n Paradis.

Caci cel ce controleaza Universul
E Dumnezeu acuns in infinit
El e Parintele El le da mersul
Cu o precizie, perfect, desavirsit

Si? Cit cunoaste omul cel minuscul?
De pe pamintul Terra mic de tot
Printre planetele si stele uriase
Cel limitat pe Terra, nu e tot

Ca cerceteaza fizica atomul
Si molecula si structura ei
Stie acum ce este electronul
Fotonul neutronul si nucleu?

Este doar Voia Sa Dumnezeiasca
Sa demostreze, a Sa existenta
Sa i-l invete despre cea cereasca
Intelepciune prin a Lui Prezenta.

Sa inteleaga omul diferenta,
Subordonarea cea spirituala,
Cum este controlata prin credinta
Si partea ce umana materiala.

Cum Duhul Sfint aduce din marire
Intelepiunea cea Dumnezeiasca
Sa ne atraga-n cer spre nemurire
Din epoca de moarte paminteasca.

Se lauda ca ei vor controla pamintul
Miliardarii de la microsoft,
Si cu facebook cu aplicatii multe
Cu google si cu X si cu Tik tok.

Este doar o tentativa de manipulare
Cu aplicatii si cu jucarii de top
Ce mare e intelepciunea! ! ! Cit de mare?
Si unde este obirsia? In care loc?

Caci Eu intelepciunea ziditoare
Eram ca mester Tatalui Divin
Cind am creieat pamintul in executare
Eram constructorul ca ajutor divin.

Sa facem om cu chip si asemanare,
A fost atunci proiectul Sau cel vesnic,
Eu prelucram tarina in formare,
Ca martor viu al Dumnezeului Cel Vesnic

Azi unde cauta intelepciunea omenirea
In aplicatii noi si internet in conexiuni
Dar de la inceput desavirsit menirea
Era ca om sa fie in Raiul cu minuni

Ea are un izvor in nemurire
In Tatal Dumnezeul Vesnic viu
Ce ne trimite radiatii in iubire
A omului ce-L cauta-n pustiu.

Daca asculta de calauzirea
Duhului Sfint cu a Lui descoperire
Si intelege pe pamint menirea
Intelepciunea in riuri la om vine.

De nu? ... Doar cercetare minutioasa,
Cu truda multa sa afle nimicuri,
Intelepciunea trece silentioasa,
Pe linga ei pe linga a lor tertipuri.

Am invatat fuziunea nucleiara,
Ce se petrece-n focuri fara margini,
Dar nu putem sa o primim solara
Sa folosim caci suntem mici doar pagini,

Dintr-o istorie de-o vesnicie,
Cit noi ca omenire o cuprindem?
Despre a cerului putere ce e vie,
Cit noi ajungem sa cunoastem?

E prea putin ce ni se reveleaza,
In viata scurta in ani limitata;
Ce ni e dat sa invatam noteaza
In mintea noastra trista zbuciumata

Si cind ajungem sa cunoastem multe,
Din ce se intimpla practic jos pe Terra
Dintre multimea notiunilor marunte,
In citiva ani zburam din asta era.

Caci masuram in doua ere timpul,
In miile de ani cu zile ca masura
In ore cu minute si secunde timpul
In anotimpuri ce sunt in natura.

Dar Dumnezeu masoara infinitul
Cu alte legi de existante uriase,
Cu ce vom masura noi universul?
Distantele imense intre galaxii

Se tot vorbeste despre ani lumina
Dar e abstracta ne probata fizic
Despre viteza mare cea divina
Cu ce sa o compari mai matematic?

Caci Duhul Sfint ne-aduce revelatii
Din cer de la Parintele divin,
De unde noi nu stim din care spatii?
La clipa in rgaciune cum gindim.

In gindul nostru care nu-i materie,
In mintea luminata de Isus,
El Imparatul Vesnic feerie,
Ce minunat vine mesajul cel de sus!

Cu ce sa comparam doar din natura?
Fotosinteza plantelor crescind,
Cum in Botanica stiinta cu natura
Este descrisa viata vegetala pe pamint.

Cum sa descriem ca lumina cea solara,
Cu apele de sus si din pamint,
Cum creste vegetatia in primavara,
Din elementele ce-s in pamint!

Cu ce putere se dezvolta toate?
Si cine a masurat aceste energii?
O omule esti din divinitate!
Originea ta e din vesnicii!

Doar nu-ti cunosti originea maiastra,
Si destinatia in spatiul planetar.
Introarce-te la originea-ti cereasca!
Pe dumul ce-i deschis astazi prin har!

Caci Harul e puterea cea divina!
Care transforma inima de carne
Intr-o minuscula locatie fina,
Lui Dumnezeu cind chemi: o Doamne!

Ce simplu ne-a lasat ce accesibil!
Un Tata Vesnic la cei mici copii,
Cum vine intr-o clipa, invizibil
Cind e chemat pe Terra la ai Sai fii!

Strabate miile de constelatii!
Trimite ingerii prin vedenii
Cu filme ca in video cu revelatii
Ca in realitate asa de vii!

Era in seara cea tirzie cind mesajul,
Veni din cer si mi-a cerul sa scriu,
Despre intelepciunea, decalajul,
Ce-i intre om si Dumnezeul Viu.

Asa venira versuri prin minte,
Chiar cind mincam la masa cea de seara
In liniste subiectul cel fierbinte
Cu comparatii la aceasta scara.

Cu unitatile ceresti din vesnicie,
Si cu trecutul si prezenut trecator,
Cu Dumnezeul Tatal vesniciei,
Si omul cu pamintul ca un nor,

Ce trece in minute se transforma,
Si cerul iar senin domnit de soare,
Sau cu un vint sau cu furtuna,
Iar noaptea luna iar pe cer apare.

Ce este omul in aceste spatii?
Aceasta creieatura asa senina,
Ce e atras prin multe revelatii,
Catre Dumnezeirea cea Divina!

Iubit de Tatal Dumnezeul Vesnic!
Ce-i infinit nemasurat in ceruri!
Ce mare-i Dumnezeul cel Atotputernic!
Si omul? Prea minuscul intre ceruri.

Ce stralucire si in ce splendoare!
Imbraca terra Domnul pentru noi!
Dar cum va fin in cer? In transformare?
Cind vom zbura cu Domnul peste nori!

Ce minunate miniaturi divine!
Am fost creieati de Domnul Savaot!
De Tatal stralucirilor divine!
Rascumparati de Domnul nost Hristos!

Ce ne atrage sus in vesnicie,
La El cu o putere infinita mare,
Ne controleaza viata aici pe glie,
Si ne transforma pentru a Sa rapire.

Cu ce putea-vom da noi explicatii?
La omenire de lucrarea din lumina,
Doar Duhul Sfint aduce revelatii,
Si ne invata intelepciunea cea divina.

Doar Duhul Sfint in care multi nu cred,
Si nici nu-l recunosc mai multi crestini,
Stau conservati doar in religii, in ce vad,
Si nu primesc ale lui Dumnezeu lumini.

Stiinta ce se crede intelepciune,
Cu mari pretentii de savanti si somitati,
Traieste amagirea, si desertaciune,
Departe de origini si de realitati.

Ce har maret ni-e dat din cerul vesnic!
La noi cei credinciosi alesi de El,
Cuvintul Sau divin ne este sfetnic,
De la Imparatul nost Emanuel.

El e cu noi prin greu sau strimtorare,
Si prin belsug de binecuvintari,
El se prezinta des in adunare,
In rugaciune, predici si cintari.

El ne invata, ne transforma caracterul,
Din omul in pacate mort ne inviaza,
El ne descopere in fiecare zi misterul,
Ne tine mintea treaza, si ne llumineaza.

Ne pregateste pentru vesnicie,
Dintr-o etapa scurta trecatoare,
Prin Duhul Sfint eterna Sa Solie,
Ne prelucreaza aceasta transformare.

Din ce e trecator minuscul limitat,
In alte dimensiuni din planul vesnic,
Sa fim cu El in marele-I palat,
Al Dumnezeului Atotputernic.

Ce destinatie sfinta! Magistrala!
Ne-a pregatit Parintele Divin!
Hai vino! Azi te chiama scoala!
Trezeste-te iubitul meu crestin!

Mai e putin cu lumea limitata!
E pregatirea scurta si din zari!
Se aude trimbita cea asteptata!
Vine Rapirea! ! ! Vom zbura pe nori!

Vine Isus! El vine! ! ! Maranata! ! !
Iata-L se arata! Vine! Desteptare! ! !
Noi vom zbura! El vine cu rasplata! ! ! !
Si vom serba cu El, marea serbare! ! !

Amin
Fratele Danut Burla, 01:21,01/04 2025. Braine le Comte, Belgia.